Étiquette : Un tempo gli alberi avevano occhi


  • Ana Blandiana | Nec plus ultra




    Me livrer - cette recherche
    Ph., G.AdC





    NEC PLUS ULTRA



    Mi s-a spus să te caut
    Şi eu însămi nu voiam decât căutarea.
    Nici măcar nu mă gândisem
    Ce m-aş face cu tine
    Dacă te-aş găsi.
    Te-aş pune în pământ ca pe o sămânţă?
    Te-aş hrăni ca pe-un animal domestic
    Socotindu-ţi foloasele blănii şi cărnii,
    Lânii şi laptelui?
    Sau, dimpotrivă, m-aş lăsa eu devorată
    Ca de o fiară?
    Sau ca printr-o pădure
    M-aş rătăci cu spaimă prin time?
    Sau ca într-o prăpastie
    M- aş lăsa să cad nebănuind adâncimea?
    Sau ca într-o mare
    M- aş înmormânta în peşti ?
    Mi s-a spus să te caut,
    Nu să te găsesc.



    Ana Blandiana, Stea de pradă, Cartea Românescà, Bucarest, 1985, in Ana Blandiana, Un tempo gli alberi avevano occhi, Donzelli Poesia, Roma, 2004, pagina 124.






    NEC PLUS ULTRA



    Mi è stato detto di cercarti
    e io stessa non volevo che cercare.
    E non ho mai pensato
    a cosa fare di te
    nel caso ti trovassi.
    Ti affiderei alla terra come un seme?
    Ti nutrirei come un animale domestico
    soppesando il valore della pelliccia, della carne,
    della lana, del latte?
    O, al contrario, mi lascerei sbranare
    come da una fiera?
    O come in una foresta
    mi smarrirei sgomenta in te?
    O come in un burrone
    mi lascerei cadere senza saperne il fondo?
    O come dentro un mare
    nei pesci mi seppelirei?
    Mi è stato detto di cercarti,
    non di trovarti.



    Ana Blandiana, Stea de pradă, 1985, in Un tempo gli alberi avevano occhi, Donzelli Poesia, Roma, 2004, pagina 125. A cura di Biancamaria Frabotta e Bruno Mazzoni.






    NEC PLUS ULTRA



    On m’a commandé de te chercher
    Et mon unique désir c’était de me livrer à cette recherche.
    Je n’ai même pas songé
    À ce que je ferais de toi
    Si je te trouvais.
    Te mettrais-je en terre comme une semence ?
    Te donnerais-je à manger comme à une bête domestique
    Dont on prévoit d’utiliser la fourrure, la viande,
    La laine et le lait ?
    Ou bien au contraire me laisserais-je dévorer
    Comme par une bête fauve ?
    Ou alors me perdrais-je en toi
    En tremblant de peur, comme dans une forêt ?
    Ou comme au fond d’un précipice
    Me laisserais-je ensevelir par les poissons ?
    On m’a commandé de te chercher
    Pas de te trouver.



    Ana Blandiana, Étoile de proie, Ateliers du Tayrac, Collection « Tripes » n° 4, 12230 Saint-Jean-du-Bruel, 1991, page 24. Traduit du roumain par Hélène Lenz.





    ANA BLANDIANA

    Ana Blandiana




    ■ Anna Blandiana
    sur Terres de femmes

    → (dans la galerie Visages de femmes)
    le Portrait d’Ana Blandiana (+ le poème « Berçeuse »)


    ■ Voir aussi ▼

    → (sur Atelier LiterNet)
    d’autres poèmes (traduits en français par Luiza Palanciuc) extraits du recueil Autrefois les arbres avaient des yeux d’Ana Blandiana (Anthologie [1964 – 2004], Cahiers Bleus / Librairie Bleue, 2005)
    → (sur Les Belles Étrangères)
    une bio-bibliographie (en français) d’Ana Blandiana
    → (sur le site Notre Europe)
    Rencontre avec Ana Blandiana, poétesse roumaine (entretien du 30 octobre 2008 à télécharger)
    → (sur Poesie.net)
    Anna Blandiana par Jean-Pierre Rosnay
    → (sur Romanan Voice)
    115 poèmes (en roumain) d’Ana Blandiana



    Retour au répertoire d’avril 2011
    Retour à l’ index des auteurs


    » Retour Incipit de Terres de femmes